Războinici Vikingi | Puterea Scandinavă în Luptă!
Vikingii sunt cei mai puternici războinici pe care i-a cunoscut Europa. Luptători renumiți pentru curajul, bravura și ferocitatea lor, dar mai ales pentru violența lor. Nimic și nimeni nu îi putea opri, până la punctul în care simpla lor menționare era suficientă pentru a-i face pe inamici să tremure.
Puterea războinicilor vikingi a dat naștere unor nenumărate legende de-a lungul veacurilor. Este incontestabil faptul că acolo unde merg vikingii, nimic nu le poate rezista. Comparați când cu niște fiare sângeroase, când cu niște războinici valoroși sau chiar cu niște zei ai războiului, doar imensitatea victoriilor lor este unanim acceptată.
În acest articol, vei descoperi legendele despre originea războinicilor vikingi și istoria din spatele forței celor mai viteji soldați din Europa. Pregătește-te să te scufunzi în cele mai mari saga vikinge care au marcat istoria acestei civilizații!
Originea unei civilizații
Vikingii sunt o civilizație legendară care a marcat istoria Europei și a întregii lumi. Strămoșii lor au interacționat și au luptat cu războinicii imperiului grec și roman, pentru ca în final să se stabilească în nordul Europei. Această regiune va purta numele de Scandinavia sau Normandia.
Scandinavia este compusă din trei mari dinastii: Danemarca, Islanda și Suedia. Poporul din această regiune legendară poartă numele de normand sau scandinav, ambele însemnând „poporul din nord” sau „oamenii care trăiesc în nordul lumii”. Acesta este același popor care, ulterior, va purta cu mândrie titlul de Viking.
Nașterea legendei războinicilor vikingi
Glorioasa epocă a vikingilor începe spre sfârșitul anului 700, o perioadă care coincide cu expansiunea poporului scandinav către întreaga Europă. Istoricii sunt de acord să desemneze anul 793 ca începutul acestei epoci, marcat de primele raiduri și jafuri efectuate de vikingi în Anglia.
Reputația vikingilor începe să se răspândească în toată Europa. Numele lor capătă atunci numeroase semnificații:
- În vechea norvegiană, înseamnă „explorator al mărilor” sau „oameni care vâslesc alternativ”. Este un termen care îi desemnează pe acești exploratori ca fiind niște războinici eminenți și stăpâni ai mărilor;
- În vechea islandeză, provine din expresia „i vikingu”, care se traduce prin „a pleca la jaf”. Forma nominală masculină a acestei expresii, „vikingr”, înseamnă „cel care jefuiește comori” sau „pirat”;
- Un sens mai modern îl desemnează pe viking ca fiind „un războinic sau un marinar care provine din Scandinavia”.
Vikingii își poartă luptele fără nicio teamă și cu o ferocitate care seamănă teroarea în rândul trupelor adverse. De aici ia naștere legenda puternicilor războinici!
Vikingii și religia nordică
O forță supraumană, un curaj invulnerabil și o bravură supremă chiar și în fața morții sunt calitățile care îi disting pe războinicii vikingi de oponenții lor. Abilități care îi fac de neînvins în luptă.
Iernile lungi și reci, pământurile nefertile și climatul aspru al țărilor scandinave au ajutat la modelarea caracterului de fier al vikingilor. Dar adevăratul secret din spatele inimii războinicilor vikingi este credința lor neclintită în religia și divinitățile lor nordice.
Într-adevăr, vikingii erau un popor religios, foarte atașat de anumite divinități. Cea mai importantă este zeul Odin: cel mai puternic zeu viking și tatăl tuturor norvegienilor. Este zeul forței, al înțelepciunii și al morții, care însoțește războinicul viking pe tot parcursul vieții sale și îl protejează în fața concurenților.
În mitologia nordică, Odin este un zeu binevoitor care luptă împotriva forțelor răului și veghează asupra vikingilor prin simbolurile sale:
- Valknut: este simbolul suprem de protecție, eliberează de frică și îi permite vikingului să facă față tuturor provocărilor;
- Coarnele lui Odin: oferă clarviziune și capacitatea de a prezice strategiile adversarilor. Războinicii vikingi pot astfel să contracareze vicleniile inamice în timpul luptelor;
- Simbolurile magice: „Aegishjalmur” sau „Coiful Terorii” este un simbol magic islandez sinonim cu invincibilitatea și invulnerabilitatea. Războinicii vikingi aveau obiceiul să îl deseneze pe frunte înainte de fiecare bătălie. Unii chiar și-l tatuau pe corp;
- Runele vikinge sau „futhark”: este vorba despre alfabetul viking. Conform mitologiei nordice, fiecare rună ascunde o putere mistică pe care doar Odin a reușit să o înțeleagă. De altfel, el a fost cel care le-a oferit cadou vikingilor.
Războinicii vikingi, pe lângă faptul că și le tatuau, aveau obiceiul de a purta în luptă inele, brățări sau coliere cu simbolurile lui Odin, cu scopul de a-și însuși puterile sale.
Un alt simbol foarte răspândit era cel al ciocanului Mjölnir al lui Thor, care oferă forță și curaj războinicului care îl poartă.
Artizani cu un know-how ancestral
Cu forța zeilor de partea lor, se subînțelege că vikingii au devenit stăpânii războiului. Totuși, războinicii vikingi nu se mulțumeau cu atât, aveau mai multe talente ascunse de exploatat. Majoritatea dintre ei erau artizani de neegalat și stăpâneau numeroase tehnici:
- Agricultura: pământurile scandinave sunt aspre și aride, cu ierni care pot dura luni foarte lungi. În fața acestor condiții, vikingii au devenit maeștri în agricultură, putând cultiva orice recoltă în frigul nordic. Datorită acestui fapt au putut cultiva „Inul”, o floare care permite obținerea unor fibre textile foarte utile.
- Tâmplăria și construcțiile: navele de război vikinge sunt capodopere care mărturisesc un know-how unic. Pe lângă sculptura în lemn, vikingii au reușit să construiască case rezistente la frig. Scuturile vikinge sunt și ele făcute din lemn, dar complet acoperite cu piele pentru a le conferi mai multă rezistență.
- Făurăria: având o robustețe incredibilă, făurarii scandinavi sunt cunoscuți pentru modelarea celor mai bune arme de război. Fie că este vorba de săbii, sulițe sau topoare, doar vikingii stăpânesc această artă despre care se spune că provine de la zei.
- Bijuteria: Scandinavia este o regiune bogată în metale prețioase (aur, argint și bronz). Vikingii au devenit maeștri în fabricarea de bijuterii, care aveau pentru ei o dublă utilitate: aceea de a fi schimbate pe hrană și aceea de podoabe decorative.
În plus, vikingii erau excelenți exploratori și comercianți. Navigând către țări îndepărtate, făceau schimb de textile, bijuterii și obiecte de valoare (din aur și argint) create de ei, pe hrană și provizii pentru triburile lor.
Jomsvikingii: elita războinicilor vikingi
Jomsvikingii sunt descriși de numeroase saga ca fiind cei mai puternici războinici vikingi. Este o confrerie de mercenari independenți de orice regat viking. Sediul lor se află la Jomsborg: o fortăreață a cărei locație exactă nu este cunoscută nici până astăzi.
Jomsvikingii sunt dedicați exclusiv adorării zeului Odin și zeului Thor. Aceștia din urmă ar fi, conform legendelor, la originea forței lor inegalabile, descrisă ca fiind incomparabilă și inumană. O putere atât de mare încât mulți erau sceptici și considerau că Jomsvikingii nu erau nimic altceva decât o legendă.
Totuși, numeroase saga istorice relatează existența lor:
- Saga Jomsvikingilor: relatează crearea Jomsvikingilor de către Palnatóki, un erou viking cu o putere legendară.
- Saga regelui Olaf I: este un fost rege al Norvegiei. Se spune că i-ar fi întâlnit pe Jomsvikingi în timpul numeroaselor sale aventuri și că ar fi apelat la serviciile lor.
- Flateyjarbók: este o culegere de istorie și saga regale scrisă în anul 1300, cel mai bogat dintre manuscrisele islandeze. Conține numeroase saga care urmăresc istoria Jomsvikingilor.
În ciuda faptului că Jomsvikingii nu erau decât o bandă de mercenari, aveau un cod de onoare care le dicta o linie de conduită strictă. Acest cod îi făcea pe acești războinici vikingi atât de redutabili în luptă:
- Doar bărbații vikingi cu vârsta de peste 18 ani puteau adera la ea. Singura excepție de la această regulă a fost nepotul lui Palnatóki: „Vagn Åkesson”. La vârsta de 12 ani, depășea deja numeroși războinici;
- Jomsvikingii nu trebuie să arate nicio teamă și nu trebuie să dea înapoi în fața niciunui inamic;
- Sunt obligați să se ajute și să se protejeze reciproc în luptă;
- Un membru al Jomsvikingilor nu poate părăsi frăția sub nicio circumstanță.
Jomsvikingii au purtat multiple bătălii sub diverse stindarde, dar cea mai glorioasă victorie a lor rămâne războiul împotriva regelui Harald I al Danemarcei. Un rege dictator care a fost învins de șeful Jomsvikingilor, Styrbjörn cel Puternic, care a adus pacea în Scandinavia.
Berserkerii: întruchiparea unei puteri divine
În mitologia nordică, există o clasă de războinici vikingi particulară care reușește să invoce o parte din forța distructivă a zeului Odin. Acești războinici-fiare intră într-o stare de transă de furie sacră. Forțele lor pot fi înzecite până la punctul de a devasta o armată cu mâinile goale. Acești războinici se numesc Berserkeri.
„Berserker” înseamnă în vechea norvegiană „cel care poartă un palton de urs” sau „cel care se luptă la bustul gol”. Astfel, berserkerii sunt războinici vikingi care au peste 2 metri înălțime și care nu poartă nimic mai mult decât o piele de urs în luptă.
Berserkerul desemnează pe cel care posedă spiritul animal al ursului. Există alte două clase ale acestor războinici vikingi: „ulfhednars”, al căror spirit este lupul, și „svinfylkingars”, războinicii mistreți.
Berserkerii sunt războinicii lui Odin. Ei invocă puterea sa pentru a atinge acea stare secundă faimoasă care lasă spiritul lor animal să preia controlul. În această stare devin aproape invincibili:
- O furie animalică îi animă: scot strigăte bestiale și vor să sfâșie totul în calea lor;
- Armele nu îi mai rănesc: pielea animală pe care o poartă, asociată cu starea lor de transă, le oferă rezistență la armele obișnuite;
- Distrug totul în calea lor: în această stare nu mai fac diferența între aliați și inamici;
- Au o forță supraumană.
Această nebunie ucigașă este numită berserkergangr: furia lui Odin. Unele studii recente sugerează că Berserkerii ingerau o preparare specială pentru a-și elibera furia. Ar fi fost preparată pe bază de plante cu efecte psihotrope de o mare raritate.
Numeroase saga și surse istorice îi citează pe berserkeri, în special: „bătălia de la Hafrsfjord” în Hornklofi, sau „Istoria Sfântului Olaf” în Heimskringla.
Femei războinice: războinica din Birka
În cultura vikingă, cea mai mare onoare care există pentru un războinic este să moară în luptă. Acesta va putea atunci să aibă onoarea de a fi primit de Odin în Valhalla, paradisul vikingilor.
Acesta este motivul pentru care civilizația scandinavă are obiceiul de a îngropa războinicii vikingi cu armele, bijuteriile și toate trofeele lor: pentru ca aceștia să le ia cu ei în locuința lui Odin.
Mormântul din Birka, descoperit în 1878, este o cameră funerară din secolul al X-lea unde se odihnește un mare războinic viking. Cel puțin, așa se credea până în 2017. Un test genetic a determinat că ADN-ul oaselor din acest mormânt aparține unei femei.
Mormântul din Birka era deci dedicat unei femei vikinge. O femeie care a fost îngropată cu o podoabă de șef de război viking, o distincție care este oferită doar războinicilor vikingi de grad foarte înalt. Această descoperire a bulversat percepția pe care o au istoricii despre civilizația vikingă și despre rolul pe care îl joacă femeile în războaiele lor.
Numeroase saga literare atestă că femeile vikinge au fost niște mari războinice. Dovada figurează în Saga lui Laxdæla, sau în special în Saga lui Hervor și a regelui Heidrekr. Această descoperire nu face decât să confirme aceste mituri.
Femeile vikinge au jucat întotdeauna un rol central în cultura vikingă, precum și în războaie, întruchipând „Völva”: o femeie vrăjitoare cu putere divinatorie. Acest dar atribuit de zeița Freya le permitea să prezică strategiile inamicilor lor.
