Lupul Fenrir | Lupul uriaș al dezolării și al sfârșitului lumii!
Civilizația vikingă deține una dintre cele mai bogate mitologii ale umanității. Acest folclor scandinav este plin de povești și legende care mai de care mai surprinzătoare. De la istoria creării lumii vikinge până la distrugerea acesteia în timpul Ragnarök-ului. Există o creatură fantastică a cărei simplă menționare stârnește teamă și neliniște în rândul oamenilor și al zeilor nordici: faimosul lup Fenrir.
Conform legendelor, lupul Fenrir este descris ca fiind un monstru uriaș, a cărui ferocitate este egalată doar de dimensiunile sale. Odinioară animalul de companie al zeilor Ași, el a devenit profetul apocalipsei și declanșatorul Ragnarök-ului. Potrivit aceleiași profeții, el îl va ucide în cele din urmă pe zeul Odin și va duce cele nouă lumi la pieire.
În acest articol, vă relatăm integral legenda lupului Fenrir. Descoperiți în sfârșit de ce această creatură nordică mitică este în același timp sursă de teroare și de respect pentru oamenii și zeii vikingi.
Istoria lupului Fenrir: creatura vikingă a dezolării!
Lupul Fenrir este unul dintre cei trei fii ai zeului Loki, zeul vicleniei și al șireteniei. Deși legenda sa nu este la fel de lungă ca a altor zei, Fenrir ocupă un rol major în mitologia nordică. Încă de la nașterea sa, a fost prezis că va declanșa Ragnarök-ul, sfârșitul timpurilor!
Sagele nordice îl descriu pe Fenrir ca pe un lup cu o mărime și o putere incomensurabile. Este o creatură dotată cu o forță distructivă incomparabilă, adesea asimilată cu cea a unui titan. Toți zeii vikingi, inclusiv zeul Odin, se temeau de el, până la punctul în care a fost supranumit titanul apocalipsei.
În realitate, Fenrir nu este o ființă malefică, în ciuda faptului că este portretizat astfel în cultura populară. Această nuanță subtilă provine din faptul că nu există o putere a răului sau a binelui în civilizația scandinavă. Există doar un fragil echilibru între forțele creației și ale distrugerii, care duc iremediabil la cicluri de reînnoire.
Pentru a înțelege pe deplin istoria singulară a lupului Fenrir, vă prezentăm evoluția acestui simbol viking conform surselor istorice antice. Acest articol vă va purta într-o călătorie prin povestea acestei creaturi mitice care marchează sfârșitul și reînnoirea lumii vikinge.
Originea și nașterea lupului Fenrir
Fenrir este ultimul copil al zeului Loki cu uriașa de gheață „Angrboda sau Angrboða”. Loki, o ființă polimorfă dotată cu puteri imense, nu a fost inițial un zeu Ași. El a fost ridicat la acest rang abia după ce și-a dovedit valoarea în fața lui Odin.
Zeul Loki avea sânge de uriaș care îi curgea prin vene. Acesta este lucrul care explică în parte șiretenia sa și căutarea sa neîncetată de putere. Acest lucru îl va conduce să zămislească împreună cu amanta sa Angrboda, uriașa purtătoare de mizerie și nenorocire, cele trei creaturi cele mai înfricoșătoare din folclorul viking.
Lupul Fenrir, împreună cu frații și surorile sale, reprezentau un pericol prea mare pentru Asgard și pentru întregul univers viking. Așii au trebuit să se reunească pentru a decide soarta celor trei copii ai lui Loki:
- Jörmungandr, șarpele uriaș : desemnat ca o abominație de către zei, a fost aruncat de Odin în oceanele Midgard-ului, tărâmul oamenilor. Totuși, acest șarpe a supraviețuit și a devenit atât de mare încât înconjoară întreg pământul. Este, alături de Fenrir, una dintre cele mai temute creaturi ale mitologiei vikinge;
- Hel, zeița morților : suverana „Helheim-ului”, lumea celor damnați unde a fost exilată. Hel primește în regatul ei toate sufletele vikinge care nu au avut o moarte glorioasă în luptă. În timpul Ragnarök-ului, ei vor întări armata de uriași a lui Loki împotriva celei a zeilor Ași;
- Fenrir, lupul dezolării : el reprezenta cel mai mare pericol. În timp ce Hel și Jörmungandr au fost alungați, Fenrir creștea cu o viteză prea mare pentru a fi controlat. A devenit rapid un lup uriaș, sau „jötunn”, cu o forță de neîmblânzit.
Așa începe legenda teribilului fiu al lui Loki, lupul Fenrir, unul dintre mesagerii Ragnarök-ului. Vom pătrunde mai adânc în restul istoriei sale pentru a înțelege titlul care i-a fost atribuit. Această creatură vikingă controversată prevestea glorie pentru unii zei și dezolare pentru alții.
Semnificația lui Fenrir și a numeroaselor sale nume
Lupul este un simbol omniprezent în cultura vikingă. Conform Edei poetice și Edei lui Snorri, majoritatea lupilor menționați în literatura nordică nu ar fi decât diferite versiuni și fațete ale lui Fenrir.
Este menționat în principal sub numele de Fenrir sau Fenris, care înseamnă ambele în vechea norvegiană „lupul mlaștinilor”. Totuși, alte denumiri fac referire la el:
- Hróðvitnir, care înseamnă „lupul glorios”. Este unul dintre numele de victorie ale lui Fenrir. Conform unor ipoteze, îi este atribuit deoarece îl va doborî pe zeul Odin de unul singur în timpul Ragnarök-ului;
- Vánagandr sau Vanargand este un nume care i-a fost atribuit după ce a fost capturat și întemnițat. Gura sa deschisă lasă să curgă salivă care va crea de-a lungul veacurilor un râu numit Van. De aceea, acest nume înseamnă „monstrul (râului) Ván” în vechea norvegiană;
-
Garm sau Garmr
este un câine-lup asociat forțelor distrugerii. Se știu puține lucruri despre el, în afară de faptul că se eliberează în timpul Ragnarök-ului, la fel ca Fenrir. Această analogie sugerează că este vorba despre unul dintre numeroasele sale epitete. În plus, este scris în Grímnismál, un poem din Eda poetică, că Garm este pentru canide ceea ce Odin este pentru zei, adică cea mai puternică ființă a poporului.
Copiii lui Fenrir, profeții distrugerii
În mitologia nordică, soarele și luna sunt ambele personificate în zeițe. Zeița soarelui se numește Sól, în timp ce cea a lunii este numită Máni. Conform Edei lui Snorri și Edei poetice, ambele aștri sunt urmăriți neîncetat zi și noapte de doi lupi uriași :
- Sköll : din vechea norvegiană „Trădare” sau „Batjocoritor”. Acest lup o vânează pe zeița Sól, personificarea soarelui;
- Hati Hróðvitnisson, la rândul său, o vânează pe zeița Máni, personificarea lunii. Numele său înseamnă „Cel care urăște” sau „Inamicul”.
În Eda lui Snorri, se spune că acești doi lupi sunt în realitate copiii lui Fenrir; citat aici sub epitetul său Vánagandr, și al unei uriașe cu nume necunoscut. Sköll și Hati vor continua această vânătoare fără răgaz până la Ragnarök, unde vor ajunge să devoreze aceste două corpuri cerești, precum și toate stelele lumii.
Unele surse stipulează că Sköll și Hati ar fi în realitate alte nume ale lui Fenrir, care ar devora o mare parte din univers în timpul Ragnarök-ului.
Lupul, un simbol sacru la vikingi
Civilizația vikingă este strâns legată de simbolurile sale mistice. Lupul, în special, ocupă un loc special în folclorul nordic. El întruchipează în același timp forța, sălbăticia, simțul datoriei și curajul. Conform legendelor vikinge, războinicele care purtau coliere și brățări vikinge cu lup puteau invoca puterea sa divină.
Chiar dacă Fenrir este perceput ca o ființă distructivă, el posedă numeroase calități care fac din el un simbol respectat:
- Loialitatea sa față de clan și familie: crescut de zeii Ași, este trădat și apoi întemnițat până la sfârșitul timpurilor. Tatăl său Loki, fratele și sora sa sunt toți exilați unul câte unul, la rândul lor. Această devotare și sete de dreptate îi oferă forța de a-l învinge pe Odin în lupta finală;
- Puterea sa sălbatică și distructivă: chiar dacă nu a folosit-o niciodată împotriva zeilor, toți se temeau de ea. Teama că s-ar putea răzvrăti împotriva Asgard-ului îi împinge pe Ași să-l amăgească și să-l întemnițeze;
- Dorința de libertate și independență : Fenrir rezistă și scapă de numeroase tentative de a fi înlănțuit. În cele din urmă, cedează vanității și este întemnițat de o legătură magică pe care nimeni nu o poate desface. De atunci, încearcă cu disperare să-și recapete libertatea și devine un simbol viking al rezistenței și perseverenței.
Lupul este, de asemenea, unul dintre simbolurile lui Odin și ale zeilor scandinavi. Zeul Odin este protejat de doi lupi, Freki și Geri, care îl însoțesc în toate luptele sale. Există, de asemenea, o trupă în armata lui Odin care reunește cei mai temuți războinici din Asgard, ulfhednar : războinici care sunt îmbrăcați în piei de lup.
În plus, unii războinici vikingi pot invoca puterea spiritului lupului. Ei sunt cunoscuți sub numele de Berserkeri. Când își invocă spiritul animal, forța și curajul lor sunt multiplicate pe câmpul de luptă.
Întemnițarea lupului Fenrir de către zei
Dintre toți copiii lui Loki, Fenrir este singurul care îi depășește pe zeii vikingi în putere. O ființă dotată cu o asemenea putere nu putea fi decât un semn rău. Temerile și îndoielile zeilor Ași sunt confirmate de profeția Völuspá, o vrăjitoare care posedă darul clarviziunii.
Conform acestei profeții, Fenrir ar fi cel mai mare dușman al zeilor și al umanității. În timpul Ragnarök-ului, el va începe prin a devora cerurile și toate aștrii cerești, și va sfârși prin a-l ucide pe zeul Odin însuși. Nu a fost nevoie de mai mult pentru a convinge Așii să-l întemnițeze pe Fenrir.
Înlănțuirea teribilului lup Fenrir nu era un lucru ușor, nici măcar pentru zei. Din acest motiv, ei au pus la cale un subterfugiu care viza să-l convingă pe Fenrir că totul nu era decât un simplu test de forță. Fenrir, dorind să câștige respectul zeilor, acceptă să participe:
- Pentru început, cei mai buni fierari ai Așilor au fabricat lanțuri super-puternice, pe care le numesc Loeding. Fenrir reușește să le distrugă cu o simplă lovitură de labă;
- A doua oară, ei fabrică lanțuri de o sută de ori mai rezistente decât primele, Dromi. Spre marea nefericire a zeilor, Fenrir reușește să le rupă fără cel mai mic efort. După această a doua încercare, Așii înțeleg că nu-l vor putea întemnița singuri;
- Zeul Odin, regele Așilor, îi însărcinează pe piticii din Svartalfaheimr să fabrice lanțuri magice, Gleipnir. Totuși, Fenrir se ferește de această legătură care avea aspectul unei panglici fine de mătase. Acceptă să se supună acestei probe, cu singura condiție ca un zeu să-și pună mâna în gura sa drept garanție pentru a se putea elibera. Singurul zeu care a avut curajul să facă acest lucru este zeul Týr, care plătește cu brațul său prețul întemnițării lui Fenrir.
Lanțurile Gleipnir reușesc în sfârșit să-l întemnițeze pe Fenrir. Ele sunt legate de o stâncă pe insula Thviti, situată în fundul lumii. Pentru a-l pedepsi că i-a smuls brațul lui Týr, zeii Ași îi înfig o sabie în gură.
Lupul Fenrir și Ragnarök-ul
În timpul Ragnarök-ului, sfârșitul lumilor, toate lanțurile se vor rupe. Zeul Loki și copiii săi vor fi în sfârșit liberi. În fruntea armatei sale de uriași, Loki va duce un război sângeros împotriva zeilor Ași. Creatura cea mai teribilă a Ragnarök-ului este fără echivoc lupul Fenrir.
Conform Edei lui Snorri, Fenrir va devasta de unul singur o mare parte din lume. Doar deschizându-și gura, va rade pământul folosindu-și maxilarul inferior, iar cu maxilarul superior va înghiți cerul.
Când bătălia dintre zei și uriași va fi în toi, Fenrir îl va înghiți pe zeul Odin. Vidar, fiul lui Odin, îl va răzbuna pe tatăl său ucigându-l pe Fenrir. Relatarea morții lui Fenrir diferă în funcție de surse:
- În Eda poetică, Vidar străpunge inima lui Fenrir cu o sabie;
- În timp ce Eda lui Snorri stipulează că gura lupului va fi cea care va fi sfâșiată în două de către Vidar.
La sfârșitul Ragnarök-ului, o mare parte din univers va fi distrusă. Totuși, la scurt timp după aceea, pământurile și oceanele se vor regenera și își vor recăpăta toată splendoarea. O lume nouă se va naște pentru supraviețuitorii Ragnarök-ului!
