Imaginea vikingului în zdrențe de lână maro este persistentă. Este, de asemenea, falsă. Nordicii iubeau culoarea, iar culorile vii costau scump — deci trebuiau etalate.
Roșu, albastru și statut social
Vopsirea unei țesături necesita plante, pricepere și timp. Albastrul provenea din drobușor, roșul din roibă, galbenul din diverse plante locale. Cu cât nuanța era mai intensă și mai rezistentă, cu atât îmbrăcămintea afișa mai mult bogăția celui care o purta. Săpăturile de la Birka au scos la iveală fragmente de lână fină și chiar mătase importată, uneori îmbogățită cu fire de argint: garderoba unei elite care nu avea nimic tern.
Lâna, o monedă
Textilul nu era doar un articol de îmbrăcăminte, era o valoare. În Islanda, vaðmál, o lână țesută cu dimensiuni standardizate, a servit drept monedă oficială de schimb timp de secole: se număra, se plătea, se achitau datoriile în coți de țesătură. A fabrica postav însemna, la propriu, a produce argint.
Și tricoul viking, atunci?
Desigur, nimeni nu purta tricou în epoca vikingă. O piesă de Îmbrăcăminte Vikingă de astăzi nu pretinde a fi o reconstituire istorică: ea traduce un imaginar — simboluri, creaturi, rune — pe piese moderne. Legătura cu istoria nu stă în croială, ci în motiv.
Ale noastre îmbrăcăminte vikingă joacă această carte, de la tricou la palton.
