Nu există un singur „stil” viking, ci o succesiune a acestora. Arta nordică din epoca vikingă a evoluat timp de peste două secole, trecând printr-o serie de stiluri pe care specialiștii de astăzi le pot data aproape ca pe niște straturi geologice.
Lemnul, pe primul loc
Marea artă scandinavă a fost, în primul rând, o artă a lemnului, care a supraviețuit rareori trecerii timpului. Excepția spectaculoasă este nava funerară de la Oseberg, în Norvegia: prova, săniile și capetele de animale descoperite acolo sunt acoperite cu împletituri sculptate de o finețe uluitoare, conservate datorită argilei. Aceasta este cea mai bună fereastră către ceea ce vedeau cu adevărat vikingii în propriile lor case.
O istorie în mai multe etape
Arheologii disting o serie de stiluri care s-au succedat: Broa-Oseberg, apoi Borre, Jelling, Mammen, Ringerike și, în final, Urnes. Fiecare are propria semnătură — „bestia care se agață” din stilul Borre, marile panglici zoomorfe din stilul Urnes. Acest ultim stil a supraviețuit, de altfel, gravat în lemnul unei biserici norvegiene, stavkirke din Urnes, care i-a dat numele și care face parte din patrimoniul mondial UNESCO.
Zei în propria casă
Popoarele nordice confecționau, de asemenea, mici figurine reprezentând divinitățile lor — obiecte de devoțiune sau amulete păstrate în locuință. Așadar, decorarea interiorului cu un motiv nordic nu este un capriciu modern: este continuarea unui gest străvechi.
Obiectele noastre de Decorațiuni Vikinge, tablourile și statuile noastre preiau acest repertoriu de împletituri și figuri emblematice.
