Într-o strofă din Grímnismál, unul dintre poemele din Edda, Odin face o mărturisire uimitoare: în Valhalla, el nu mănâncă nimic. Vinul îi este suficient. Toată porția sa de hrană o dă celor doi lupi ai săi, Geri și Freki.
Două nume, aceeași foame
Geri și Freki înseamnă aproape același lucru: „cel avid”, „cel vorace”. Aceștia nu sunt animale de companie, ci însoțitorii permanenți ai zeului războiului și al înțelepciunii. Acolo unde corbii săi țin de privire și de gândire, lupii întruchipează partea sălbatică, prădătoare, pe care Odin o păstrează alături de el în loc să o nege.
Lupul, prieten și dușman
Aici stă toată subtilitatea nordică: același animal poate fi o binecuvântare și o amenințare. Lupii lui Odin merg la picioarele sale; dar un alt lup, Fenrir, este destinat să-l devoreze pe același Odin la Ragnarök. Scandinavul nu plasa lupul în tabăra „binelui” sau a „răului”: el făcea din el o forță, redutabilă și fascinantă, în funcție de tabăra pe care o servea.
Să porți lupul
Iată de ce lupul este unul dintre cele mai puternice motive din bijuteriile nordice: el nu exprimă blândețea, ci puterea asumată. Geri și Freki sunt versiunea fidelă a acesteia — forța în slujba înțeleptului.
Ale noastre bijuterii cu lup declină acest motiv.
