În fiecare dimineață, Odin trimite doi corbi deasupra lumii. Seara, aceștia se întorc pentru a-i povesti tot ce au văzut. Însă, în Grímnismál, zeul strecoară o frază pe care puțini o cunosc: recunoaște că îi este teamă.
Gândire și Memorie
Cei doi păsări se numesc Huginn și Muninn — „Gândire” și „Memorie”. Ei sunt ochii și spiritul lui Odin, desfășurate peste cele nouă lumi. Iar zeul mărturisește următoarele: se teme că Huginn s-ar putea să nu se mai întoarcă, dar se teme și mai mult pentru Muninn. Cu alte cuvinte, zeul înțelepciunii se teme mai presus de orice să nu-și piardă memoria. Pentru o cultură în care cunoașterea se transmitea pe cale orală, fără o scriere generalizată, aceasta este cea mai profundă angoasă cu putință.
Corbul, stindard de război
Corbul nu era doar o imagine poetică. Numeroase armate vikinge luptau sub un stindard cu corb, hrafnsmerki — un steag triunghiular despre care cronicile spuneau că prevestea victoria atunci când pasărea brodată părea că dă din aripi. Să vezi corbi rotindu-se deasupra unui câmp de luptă însemna să vezi cum Odin însuși se interesează de soarta bătăliei.
Un simbol al inteligenței
A purta corbul nu înseamnă a afișa un semn funest: înseamnă a revendica gândirea, memoria și privirea care cuprinde totul. Exact opusul clișeului.
