Pentru vikingi, un inel nu era în primul rând o podoabă. Era ceva mult mai serios: bani și un cuvânt dat.
O bijuterie care era și un cont bancar
Economia vikingă funcționa în funcție de greutatea metalului prețios. Mult timp nu a existat o monedă bătută cu valoare fixă: argintul era cântărit. Brățările și inelele (numite baugar) serveau drept rezervă de valoare portabilă — se tăia o bucată pentru a plăti, de unde și comorile pline de „argint tăiat” (hacksilver) găsite în întreaga lume nordică, precum cea de la Cuerdale din Anglia, una dintre cele mai mari din Europa. Să-ți porți averea la mână sau pe deget însemna să o ai mereu cu tine.
Verigheta pe care se depuneau jurăminte
Un inel putea, de asemenea, să pecetluiască un angajament. Sursele islandeze descriu eiðbaugr, verigheta de jurământ păstrată în sanctuar sau la „thing”, adunarea unde se depuneau cele mai solemne jurăminte. Landnámabók relatează că preotul-șef o purta pe braț în timpul adunărilor și o stropea cu sângele sacrificiilor. A jura pe verighetă însemna mult mai mult decât un simplu cuvânt: zeii erau luați drept martori.
Dar simbolurile?
Inelele nordice autentice sunt adesea sobre: o bandă răsucită, câteva marcaje. Motivele mitologice elaborate pe care le găsim astăzi — lup, dragon, rune — țin mai degrabă de o reinterpretare modernă, inspirată din arta vikingă reală, dar adaptată pentru bijuteria contemporană. Acesta nu este un defect: este o modalitate de a menține viu imaginarul nordic pe degetele noastre de astăzi.
Colecția noastră de inele vikinge îmbină aceste două moșteniri: materialul și simbolul. În funcție de creatura care vă reprezintă, explorați și gama noastră de inele cu lup sau inele cu dragon.
