Jormungandr: Totul despre Șarpele din Midgard
În panteonul zeităților nordice, îl găsim pe Loki. Fiu al gigantului Farbauti și al lui Laufey, el este zeul vicleniei, al iluziilor și al discordiei. Poemul Lokasenna 9 dezvăluie că acesta și Odin ar fi încheiat un pact pentru ca Loki să fie integrat în panteonul Æsirilor. Armăsarul Svadilfari, transformat în iapă, va da naștere, împreună cu zeul vicleniei, lui Sleipnir, calul cu 8 picioare al celui mai puternic zeu.
Loki este, de asemenea, părintele mai multor creaturi spectaculoase. În capitolul 34 din Gylfaginning, parte a Edei lui Snorri, se spune că acesta va fi tatăl mai multor copii monstruoși. Giganta Angrboda este mama lor. Printre aceștia se numără Hel, Jormungandr și Fenrir, toți crescuți în lumea Jotunheim. Profețiile despre nașterea lor descriu faptul că acești copii vor cauza nenorocirea zeilor. Acesta este motivul pentru care aceștia vor încerca să scape de ei, Odin fiind cel care se ocupă de această misiune.
Mai întâi este Hel, a cărei față este pe jumătate cufundată în întunericul morții. Zeița morților este așadar trimisă de Odin în Niflheim (sau Helheim), tărâmul celor care nu au murit în luptă (din cauza bolii sau a bătrâneții). Ea va deveni astfel gardianul și autoritatea acestui loc rece și întunecat.
Lupul Fenrir crește atât de mult încât doar Tyr are curajul să-l hrănească. Æsirii decid atunci să-l înlănțuie, mai întâi cu lanțul Loeding, sub formă de provocare. Modelul Dromi, mai solid, nu reușește nici el să stăpânească lupul. În cele din urmă, legătura magică Gleipnir, sub forma unei panglici de mătase, va fi cea care îl va ține prizonier.
Jormungandr, cel care ne interesează în acest articol, este considerat mult prea periculos de către Odin și ceilalți zei încă de la naștere. Cea mai puternică divinitate va apuca șarpele pentru a-l arunca în marea din Midgard, lumea oamenilor. În acel moment, Jormungandr era doar un șarpe mic, dar îi înfricoșa deja pe zei. Capitolul 34 din Gylfaginning descrie acest moment:
„El a aruncat șarpele în marea adâncă situată în jurul pământurilor, dar acesta a crescut atât de mult încât, trăind în mijlocul mării, înconjoară acum toate pământurile și își mușcă propria coadă.”
Într-adevăr, faptul că a fost aruncat într-un loc pe care nu-l cunoștea nu l-a împiedicat pe Jormungandr să crească. Creșterea sa este atât de impresionantă încât va ajunge să înconjoare Midgardul.
Reprezentarea șarpelui din Midgard
Fiul zeului Loki este numit și șarpele din Midgard. Acest lucru provine, pe de o parte, din dimensiunea sa gigantică, care îi permite, conform relatărilor istorice, să înconjoare lumea, reușind chiar să-și muște coada. Acest nume este și consecința nașterii sale, când a fost aruncat în marea lumii umane de către Odin.
Etimologia lui Jormungandr provine din islandeza veche. Jormun- reprezintă imensitatea animalului, în timp ce gandr înseamnă monstru. Combinând aceste două cuvinte, obținem „monstru imens”, ceea ce este o descriere destul de potrivită pentru acest animal. În Eda lui Snorri, el este numit Miðgarðsormr. Tot în islandeza veche, acest lucru înseamnă șarpele-lume sau șarpele din Midgard. Sufixul „ormr” înseamnă șarpe, o altă denumire a monstrului. Este numit și Naðr, deoarece este înrudit cu un dragon.
Gardian al Midgardului, el elimină în cele din urmă pe oricine nu este invitat acolo. De aceea, Jormungand este văzut ca un simbol al protecției pentru oameni. Lumea vikingilor se vede astfel protejată de această creatură marină gigantică. Raidurile maritime conduse de vikingi în toată Europa au fost caracterizate de fenomene destul de violente, furtuni și valuri uriașe. Prezența sa contribuia, în final, la menținerea coeziunii pământului. Pentru oameni, el este simbolul oceanului, vast și misterios, dar și al pericolelor sale.
Poemul scaldic Ragnarsdrápa îl numește, de altfel, prin „kenningar” (metafore ale limbii scandinave), endiseiðrallralanda, care înseamnă „peștele-graniță al tuturor pământurilor”. Celălalt poem scaldic Húsdrápa folosește kenningar-ul men storðar, pentru „colierul lumii” și stirðþinullstorðar, pentru „coarda rigidă a lumii”. Scaldul Eysteinn Valdason desemnează Jörmungand prin kenningar-ul seiðrjarðar, care se traduce prin „peștele pământului”. Alte metafore de acest tip există, ceea ce demonstrează importanța șarpelui pentru vikingi.
Caracteristicile lui Jormungandr
Jormungandr este un șarpe gigantic care trăiește în marea din Midgard. Fiind descris ca un monstru, aparent nu era foarte plăcut la vedere. Șarpele era comparat și cu un dragon. Dimensiunea sa este atât de mare încât se poate spune că acest animal este cea mai mare fiară din mitologia nordică. Nu degeaba a fost crescut în primele sale luni în Jotunheim, tărâmul giganților.
Pe lângă dimensiunea sa care înconjoară lumea, Jormungandr este capabil să scuipe venin mortal. Dinții săi mari, din interiorul gurii, îi permit să-și distileze otrava. Gura sa este atât de mare încât șarpele poate înghiți orice zeu sau gigant întreg.
Am putea crede că dimensiunea mare a șarpelui îi conferă o personalitate puternică. Totuși, puține elemente istorice vorbesc despre caracterul lui Jormungandr. Vă vom explica ulterior că s-a întâlnit de mai multe ori cu Thor și că acest lucru nu a decurs tocmai bine. Acest monstru își petrece o mare parte din timp în adâncurile marine, ascuns în întuneric și singur. Revenind la suprafață, se poate spune că își exprimă furia singurătății sale. Acesta este motivul pentru care șarpele are o atitudine deosebit de violentă și agresivă când iese la suprafață.
Acest comportament va fi vizibil în special în relația pe care o are cu zeul tunetului, Thor.
Confruntările cu Thor
Între șarpele de mare și zeul care invocă fulgerul, se poate spune chiar că cei doi se urau. Dar din ce motiv?
Jormungandr și Thor s-au întâlnit de 3 ori. Capitolul 46 din Gylfaginning, din Eda lui Snorri, povestește vizita pe care Thor și alți tovarăși divini au făcut-o la Útgarða-Loki, gigantul și stăpânul castelului din Utgard, în lumea Jotunheim. Cu scopul de a umili zeii, regele le propune mai multe provocări care par ușoare la prima vedere. Thor trebuie, printre altele, să ridice o pisică, dar nu reușește. În ciuda eforturilor sale, reușește să ridice doar o singură labă a felinei. Celelalte provocări constau în a bea dintr-un corn și a învinge o bătrână doică.
A doua zi, gigantul le dezvăluie că probele au fost trucate prin iluzii virtuale: pisica era Jormungandr, cornul de băut era legat de ocean, iar bătrâna doică era bătrânețea însăși. Dar, în loc să-l umilească pe Thor, capitolul 47 din aceeași relatare poetică ne învață că a fost o demonstrație pentru toți giganții:
„Faptul că ai ridicat pisica nu mi s-a părut mai puțin remarcabil. Să-ți spun adevărul, toți cei care au văzut că ai reușit să ridici de la pământ una dintre labele sale s-au speriat, căci această pisică nu era ceea ce părea a fi: era șarpele din Midgard, care se află în jurul pământurilor și a cărui dimensiune este abia suficient de mare pentru ca coada și capul său să poată atinge pământul. Dar tu, l-ai ridicat atât de mult încât nu mai erai decât la o scurtă distanță de cer.”
Din acel moment, Thor a decis să-l învingă pe Jormungandr, ceea ce stă la originea urii dintre cei doi.
Șarpele din Midgard și zeul tunetului se vor întâlni a doua oară. Mai multe poeme istorice indică faptul că, într-o zi, Thor a luat înfățișarea unui tânăr pentru a merge la pescuit în Midgard, împreună cu gigantul Hymir. Navigând puțin, zeul folosește un cap de bou drept momeală. Dorește să meargă în larg, dar gigantul refuză de teamă de șarpe. Thor merge totuși, iar Jormungandr este cel care mușcă momeala. Forța dezvoltată de animal este atât de mare încât Thor a fost pe punctul de a cădea în ocean. Dar zeul reușește să-l tragă la suprafață pentru a-l lovi cu ciocanul său Mjölnir. Din păcate, gigantul, de frică, taie firul, eliberând șarpele. Furios, Thor îl va arunca pe gigant peste bord.
Această legendă va face ca ura dintre cei doi să devină și mai puternică. Nefiind departe de a fi lovit de faimosul ciocan, șarpele simte acum și el ură față de Thor.
Sfârșitul lumii conform mitologiei nordice va veni în timpul bătăliei de la Ragnarök. În timpul acesteia, Loki, tatăl celor 3 creaturi, îi va conduce pe giganți împotriva zeilor. Lupul Fenrir va reuși să se elibereze din lanțuri pentru a participa la bătălie. Hel nu va participa însă, dar va trimite o armată de morți, care va fi condusă de tatăl ei. Jormungandr va provoca un val uriaș pe pământuri, fiind cuprins de furia giganților. Sosirea sa este descrisă în capitolul 51 din Gylfaginning:
„Atunci oceanul se va revărsa peste pământuri, pentru că șarpele din Midgard, cuprins de „furia sa de gigant”, va ajunge la țărm. […] Șarpele din Midgard va sufla atât de mult venin încât va împroșca tot aerul, precum și marea. Va fi absolut înfricoșător și va înainta alături de lup”.
Textul explică faptul că Odin se va lupta cu Fenrir, care îl va ucide, deoarece Thor nu va putea să-i vină în ajutor. El se va lupta, de fapt, cu Jormungandr:
„Alături de el va călări Thor, dar nu-i va putea veni în ajutor, pentru că va avea mult de lucru când se va lupta cu șarpele din Midgard. […] Thor va ucide șarpele din Midgard și va mai face nouă pași înainte de a cădea mort la pământ, din cauza veninului pe care șarpele îl va scuipa asupra lui.”
Urme arheologice
Mitul pescuitului lui Thor, descris anterior, a fost reprezentat pe mai multe pietre care datează din epoca vikingilor. Acest lucru arată, așadar, popularitatea acestei povești.
Cea mai bine conservată urmă este piatra runică din Altuna, Suedia. Datând din 1050, ea îl reprezintă pe Thor ținându-și ciocanul într-o mână și un fir de pescuit în cealaltă. La capătul acestuia se află șarpele de mare. Se pot vedea, de asemenea, picioarele zeului traversând barca, ceea ce face ecou la ceea ce descrie legenda.
Crucea din Gosforth, Anglia, datează din secolul al X-lea. Acolo se vede, de asemenea, un om ținând un ciocan. Dar ceea ce este izbitor în această reprezentare este faptul că un cap de bou este prezent la capătul firului.
Piatra din Ardre VIII a fost găsită pe Gotland, cea mai mare insulă a Suediei. Din cele 8 pietre găsite, 7 conțin inscripții runice. Piatra din Hoerdum datează dintr-o perioadă cuprinsă între secolele VIII și XI. De data aceasta, ea provine din Danemarca.
Aceste trei urme arheologice reprezintă 2 persoane care pescuiesc un animal. Chiar dacă acesta nu este identificat, ne putem da seama cu ușurință că este vorba despre mitul pescuitului lui Thor.
Jormungandr și confruntarea sa cu zeul sunt atât de importante încât au fost descrise în benzile desenate Marvel: o primă dată în iunie-iulie 1978 și o alta în iunie 1987. Numeroase creaturi din jocurile video sunt, de asemenea, inspirate de șarpele din Midgard.
