Seidr: vrăjitoria nordică și revelațiile divine ale völvelor
Seidr (în norvegiana veche: seiðr) este o formă străveche de vrăjitorie sau magie practicată de păgânii nordici. Această practică, bogată în mistere și simbolism, stârnește și astăzi fascinație și cercetări intense. Să pătrundem în acest univers în care bărbații și femeile căutau să comunice cu divinitățile și să influențeze cursul evenimentelor.
Cine practica Seidr?
Seidr implica incantații însoțite de vrăji, spre deosebire de galdr, care era mai practic, mai șamanic și axat pe transe extatice. Principalii practicanți ai Seidr-ului erau femei, cunoscute sub numele de völva sau seiðkona (literal „femeie care vede”). Totuși, existau și bărbați care practicau această formă de magie, numiți seiðmaðr (literal „bărbat care vede”).
În epoca vikingă, practicarea Seidr-ului de către un bărbat era adesea asociată cu conotații de ergi („efeminat” sau „neviril”), deoarece aspectele sale manipulative contraveneau idealului bărbatului franc și sincer. Această percepție de gen era profund înrădăcinată în societatea nordică.
Relatări divine și stânjeneală mitologică
Zeița Freya, și posibil alte zeități din mitologia nordică, erau adepte ale Seidr-ului. Chiar și Odin, unul dintre cei mai importanți zei, îl practica, deși acest lucru părea să fie o sursă de jenă pentru el. Într-adevăr, Loki, în Lokasenna, îl acuză că este un practicant al Seidr-ului, folosind acest argument ca pe o insultă.
Totuși, unii cred că Odin, fiind zeul suprem, era mai presus de aceste legi morale. La fel ca divinitățile din alte religii politeiste indo-europene, el poseda o libertate de acțiune pe care muritorii nu și-o puteau permite.
Conexiuni anglo-saxone și practici comparative
Anglo-saxonii posedau cuvinte înrudite cu Seidr: siden și sidsa, adesea utilizate în contexte care implicau elfi (ælfe), cu o semnificație similară Seidr-ului. Printre termenii englezi vechi care desemnează practicanții magiei, îi găsim pe wicca (m.) sau wicce (f.), de unde derivă cuvântul modern „vrăjitoare” (witch), deși nu există o conexiune directă între termenii wicca și siden sau sidsa.
Forme și practici ale Seidr-ului
Conform lui Snorri Sturluson, în Ynglinga saga (secțiunea 7), Seidr includea atât divinații, cât și magie manipulativă. Se pare că divinația practicată prin Seidr era, în general, diferită de auguriile cotidiene, din cauza caracterului său mai metafizic.
Șamanismul, fiind o tradiție menținută în întreaga lume și având probabil rădăcini preistorice, prezintă similitudini cu Seidr. De la publicarea lucrării lui Jacob Grimm despre sociolingvistică, Deutsches Wörterbuch în 1835, cercetătorii au descoperit relații balto-finice cu seid, legându-l de practicile șamanilor laponi.
Este totuși important de notat că termenul finlandez seita sau cel sami sieidde descriu o figură umană formată dintr-un copac sau o piatră cu forme ciudate, fără o legătură directă cu „magia” sau „vrăjitoria”. Totuși, acești termeni ar putea deriva din Seidr.
Exemple de practică a Seidr-ului
În saga lui Erik cel Roșu, völva Þórbjörg lítilvölva, care trăia în Groenlanda, purta un palton albastru și o bonetă din piele de miel negru, ornamentată cu blană de pisică albă. Ea poseda, de asemenea, o bijuterie simbolică, uneori îngropată împreună cu ea, și stătea așezată pe o platformă ridicată.
În saga lui Örvar-Oddr, însă, rochia era neagră, deși völva purta cu ea un fus. Aceste descrieri detaliate, deși fascinante, ridică întrebarea în ce măsură reflectă ele practici precreștine autentice sau sunt înfrumusețate de imaginația autorilor creștini.
Transcripția galdr-ului și echivalentul său în engleza veche, gealdor, au evoluat pentru a deveni cuvântul englez actual yell (a striga). Numeroși kenningari comparau sunetul bătăliilor cu cântecele Seidr-ului, lăsând să se creadă că acest sunet era probabil foarte ascuțit.
Seidr în mitologia nordică
Freya este identificată în Ynglinga saga ca o expertă în misterele Seidr-ului. Ea prezida, de asemenea, sacrificiile și se spune că ea a fost cea care a introdus Asii în cunoașterea Seidr-ului, un obicei care aparținea inițial Vanilor.
Se mai spune că ea a fost cea care l-a învățat pe Odin secretele acestei practici. În Lokasenna, Loki îl acuză pe Odin că practică Seidr, condamnându-l ca pe o artă nedemnă de un bărbat. Această condamnare poate fi justificată în Ynglinga saga, unde Snorri explică faptul că orice practicant al Seidr-ului era considerat slab și neputincios.
Un exemplu posibil de practică a Seidr-ului în mitologia nordică este viziunea profetică acordată lui Odin în Völuspá de către völva, sau profetesa, care a dat numele poemului. Viziunea ei nu este legată explicit de practica Seidr-ului, deși cuvântul apare în relație cu personajul numit Heiðr, asociat tradițional cu Freya, dar care poate desemna și völva.
Există o puternică similitudine între völva din această relatare și Norne. O altă practicantă notabilă a Seidr-ului este vrăjitoarea Groa, care a încercat să-l ajute pe Thor și care a fost invocată din mormântul ei în Svipdagsmál.
Concluzie
Seidr, cu ritualurile și practicanții săi mistici, continuă să captiveze imaginația celor interesați de mitologia nordică și de practicile magice străvechi. Pentru a afla mai multe despre acest univers fascinant și pentru a descoperi alte articole despre cultura vikingă, nu ezitați să explorați blogul nostru și să vizitați magazinul nostru online Bijuterii Viking.
